“Talentul este determinat mai puțin de ereditare si mai mult de acțiunile noastre: mai exact, de combinația dintre exercițiul intensiv și motivatie, ceea ce duce la creșterea masei cerebrale.” Daniel Coyle

Când am descoperit conceptul de mielină, am înțeles mai bine de ce repetarea este esențială în procesul de învățare. Mielina este o substanță care izolează fibrele nervoase, accelerând transmiterea impulsurilor electrice între neuroni. Prin practică deliberată, această izolație se îngroașă, consolidând conexiunile neuronale și îmbunătățind performanța.

Experiența mea cu platanele și predarea DJ-ingului mi-a oferit o perspectivă practică asupra acestui fenomen. Am observat diferențe semnificative între cei care se dedicau complet studiului și practicii, consolidându-și astfel căile neuronale, și cei care abordau superficial procesul de învățare.

Un alt aspect crucial este mentalitatea sau identitatea pe care o adoptăm în procesul de învățare. Daniel Coyle evidențiază în Codul Talentului importanța modului în care ne percepem pe noi înșine în raport cu abilitățile pe care dorim să le dezvoltăm. Un exemplu relevant este studiul realizat în 1997 de Gary McPherson, care a demonstrat că elevii cu o viziune pe termen lung asupra învățării unui instrument muzical au înregistrat progrese semnificative, indiferent de timpul efectiv de practică.

Gary McPherson a demarat un studiu longitudinal cu 157 de copii cu vârste între 7 și 9 ani, care începeau să învețe un instrument muzical. Scopul era să înțeleagă de ce unii copii progresează rapid în lecțiile de muzică, în timp ce alții nu. Copiii au fost întrebați cât timp intenționează să cânte la instrumentul ales, răspunsurile fiind grupate în trei categorii: angajament pe termen scurt, mediu și lung. De asemenea, s-a măsurat timpul de practică săptămânal: scăzut (20 de minute), mediu (45 de minute) și ridicat (90 de minute).

Rezultatele au fost surprinzătoare: copiii cu angajament pe termen lung au depășit performanțele celor cu angajament pe termen scurt cu 400%, chiar și atunci când practicau doar 20 de minute pe săptămână. 

Cei cu angajament pe termen lung și practică intensă au înregistrat cele mai mari progrese. Aceste descoperiri sugerează că viziunea pe termen lung și angajamentul personal sunt factori esențiali în dezvoltarea abilităților muzicale, mai importanți decât talentul înnăscut sau timpul de practică izolat.

Aceste concluzii subliniază importanța unei viziuni clare și a sprijinului familial în dezvoltarea abilităților, sugerând că talentul poate fi cultivat prin angajament și practică susținută.

Mai mult, aceste observații nu se limitează doar la muzică. Fie că ne dorim să învățăm o limbă străină, să ne dezvoltăm abilități în domeniul tehnologic sau să ne perfecționăm într-un sport, o viziune pe termen lung și sprijinul celor din jur pot fi factori determinanți ai succesului. Astfel, cultivarea unei mentalități orientate spre creștere și perseverență poate transforma potențialul în performanță reală.