Mi se pare foarte utilă ideea aceasta de “a cultiva ” mai ales când mă gândesc la fericire. Atunci când cultivi ceva în grădina, de exemplu, sunt mai mulți factori care influențează acea recoltă, să-i spunem.
Avem semințele, solul, apa, soarele, adică circumstanțele, dar nu putem să omitem din toată treaba asta și implicarea noastră: unde plantăm semințele, când le plantăm și mai ales cum avem grijă de recolta noastră în timp ce crește.
Așa și cu fericirea noastră, sunt factori externi pe care nu-i putem controla, dar sunt și câțiva factori care țin numai și numai de noi.
Recunosc, am fost ignorant, cum povesteam și aici, mulți ani de zile am privit această chestiune cu fericirea superficial. Dar cand am aflat ca exista mai multe dimensiuni ale fericirii (Cele 3;hedonică, eudaimonică și cognitivă) am avut un AHA moment. Mult timp nu am făcut diferența dintre fericirea hedonica și cea eudaimonică. Dar mai ales nu credeam și nu știam că pot să le cultiv pe ambele.
Credeam că mi se întâmplă sau nu să fiu fericit și că sunt la mila unor factori pe care nu pot să-i controlez. Credeam în miturile despre fericire.
Cum ne construim experiența fericirii?
Christophe Andre vorbește despre patru experiențe ale fericirii: situația, emoția, construirea și viziunea fericirii.
- Situațiile – în care survine fericirea. Aceste situații variază și sunt influențate de receptivitatea noastră. Poate acesta e un motiv pentru care se recomandă practica recunoștinței, că să le sesizăm, să nu trecem pe lângă ele.
“Clipe de fericire” includ: momente de schimburi interumane, momente de comuniune, momente de împlinire.
- Emoția – este involuntară, dar putem să-i modulăm intensitatea.
- Construirea – nu este ceva pasiv, implică a căuta, a declanșa, a amplifica impactul și durata acestor clipe și emoții. Una este fericirea care se ivește (crește singură ) și alta este cea pe care noi o cultivăm. Aici pare-se că uneori ne temem de cea cultivată de noi că nu e la fel de “hrănitoare” ca cea crescută “organic” și asta ne face să nu mai plantăm nimic. Dar cred că ambele sunt necesare și sunt complementare.
- VIziunea – a crede sau a estima că fericirea este posibilă ține de judecată și de convingeri. Fiecare dintre noi avem o teorie despre fericire: că este posibilă sau nu, că ține de acțiune sau nu, că depinde de eforturile noastre sau nu. Iar cultura din care facem parte influențează și mai mult această teorie a noastră.
Tot Andre sublinia că sunt unele persoane care nu au nevoie de teorie pentru a fii fericite. Dar și că sunt persoane pentru care înțelegerea modului în care fericirea “funcționează” fericirea este o nevoie profundă.
Nimic greșit până aici. Întrebarea este: tu din care categorie faci parte?
- Tu crezi că fericirea e ceva ce doar ți se întâmplă?
- Sau crezi că poți face lucruri care să-ți aducă fericire?
- Sau crezi că ambele variante sunt posibile?
Metoda potrivită
Nu îți prezint o rețetă. Având în vedere că fericirea este o stare de bine subiectivă doar tu îți poți da seama ce înseamnă fericire pentru tine. Dar există destule date și cunoaștere despre ce fac și cum sunt oamenii fericiți. Există PERMA – Teoria Stării de Bine cu fiecare element care se poate studia separat. Există Formula Fericirii, există “poziționarea” în cele 3 Dimensiuni ale Fericirii, există teoria “Set Point”.
Dar ce pot să îți propun este o metodă (coaching & training cu psihologia pozitivă). Îți propun intervențiile de psihologie pozitivă, fundamentate științific care pot funcționa și în cazul tău și mai ales suportul meu pe care ți-l pot oferi pe acest parcurs. Rezultatul ține doar de tine.
“Oamenii trebuie convinși de existența fericirii, pe care o ignoră chiar și atunci când se bucură de ea.” Montesquieu
Programează o ședință gratuită de evaluare a stării de bine: https://calendly.com/alexandrudamian/sesiune-gratuita-wellbeing
Sau înscrie – te la cursul gratuit – Cum să fii fericit