INTERVENȚII PENTRU FERICIRE
Realizările (Accomplishment): elementul „A” din modelul PERMA
Alexandru Damian Mihăilă · Publicat 21 iulie 2025 · Actualizat 27 iunie 2026 · 6 min citire
Ai observat că atunci când atingi un obiectiv, chiar și unul mic, simți o energie aparte? Acea satisfacție nu e doar un „yes!” de moment. E parte din ceea ce ne face viața mai bună, conform modelului PERMA al lui Martin Seligman.
Astăzi povestim despre „Achievements”, realizările. Acel ingredient care dă sens eforturilor noastre și întregului concept de stare de bine. E ultima piesă din puzzle, dar nu cea mai puțin importantă.
Ce sunt realizările (Accomplishment) în modelul PERMA?
Realizările, sau „Accomplishment”, sunt al cincilea element din modelul PERMA al lui Martin Seligman. Înseamnă să urmărești și să atingi obiective de dragul lor, pentru sentimentul de competență și de progres pe care ți-l dau, dincolo de orice recompensă din exterior. Seligman a inclus acest element în model tocmai pentru că oamenii caută reușita ca scop în sine, nu doar ca mijloc spre fericire sau bani.
Puzzle-ul complet are cinci piese: emoții pozitive, implicare, relații, sens și realizări. Despre celelalte am scris pe larg în ghidul despre modelul PERMA. Aici ne uităm la „A”, la ce se întâmplă când îți pui scopuri și le duci la capăt.
De ce urmărim realizările?
Pentru că ființa umană are nevoie să simtă că poate influența lumea din jur. Urmărim realizările ca să ne demonstrăm, nouă și celorlalți, că suntem competenți și că avem control asupra mediului în care trăim.
Încă din 1959, psihologul Robert White vorbea despre ideea de „competență” și despre faptul că oamenii acționează ca să-și demonstreze că pot „îmblânzi” mediul în care trăiesc. Practic, nu alergăm doar după obiective pentru trofee sau aplauze. Alergăm și pentru acel sentiment de control și de măiestrie. E o nevoie veche, înscrisă adânc în noi.
Care e diferența dintre motivația intrinsecă și extrinsecă?
Motivația intrinsecă vine din interior, din valori, principii și pasiuni. Motivația extrinsecă vine din factori externi, precum bani, premii sau recunoaștere. Ambele te pun în mișcare, dar cea intrinsecă susține o satisfacție mai durabilă.
| Motivație intrinsecă | Motivație extrinsecă |
|---|---|
| Vine din interior: valori, principii, pasiunile care îți animă viața | Vine din afară: bani, premii, recunoaștere, note la școală |
| Susține satisfacție de durată, chiar dacă drumul e greu | Aduce resurse și oportunități, dar mai degrabă pe termen scurt |
Ce contează cel mai mult pentru starea ta de bine? Când scopurile tale se aliniază cu cine ești tu cu adevărat, satisfacția vine chiar dacă drumul e greu. Să nu uităm însă: și motivațiile externe pot fi utile. Ele ne ajută să obținem resurse, oportunități sau recunoaștere. Problema apare doar când rămân singurele care ne mișcă.
Care sunt cele trei nevoi din teoria auto-determinării?
Psihologii Edward Deci și Richard Ryan au formulat trei nevoi universale care stau la baza motivației sănătoase: autonomia (să poți alege), competența (să te simți bun la ce faci) și conexiunea (să ai relații apropiate și autentice).
Când un obiectiv hrănește aceste trei nevoi, te ține motivat fără să te epuizeze. Iată-le:
- Nevoia de autonomie: să poți alege ce vrei pentru viața ta.
- Nevoia de competență: să simți că ești bun la ce faci.
- Nevoia de conexiune: să ai relații apropiate, sigure, autentice.
De aici vine o observație importantă, studiată de Kennon Sheldon și Andrew Elliot: scopurile cu adevărat valoroase sunt cele pe care ți le alegi tu, nu cele impuse de familie sau de societate. Gândește-te la clasicele exemple de doctor sau avocat „la insistențe”. Când obiectivele tale reflectă ce contează pentru tine, devii mai fericit și sănătatea ta are de câștigat. Un punct de pornire bun e să știi pe ce te poți baza, adică cele 24 de puncte forte ale caracterului.
Obiective de abordare sau de evitare?
Obiectivele de abordare te duc spre ceva ce vrei să obții, cu entuziasm. Cele de evitare te feresc de ceva negativ. Ambele funcționează, dar focusul constant pe ce vrei să eviți devine, în timp, stresant.
Distincția a fost studiată de psihologul Andrew Elliot. Un obiectiv de abordare sună a „vreau să învăț o limbă nouă”. Unul de evitare sună a „vreau să scap de un obicei prost”. Ambele te pun în mișcare. Dar când mintea ta stă mereu agățată de ce ar putea merge rău, energia se consumă în alertă în loc să curgă spre ceea ce construiești. Merită să conștientizezi unde te poziționezi și să-ți îndrepți strategia spre ce vrei să obții.
De ce e sănătos să avem scopuri?
Pentru că scopurile îți dau structură, sens și un sentiment de control asupra propriei vieți. Cele mai puternice sunt activitățile care te provoacă, fiindcă ele aduc o creștere reală și de durată a stării de bine, mult mai mult decât circumstanțele schimbate.
Câteva avantaje clare ale faptului că ai obiective:
- Îți crește sentimentul de control asupra propriei vieți.
- Îți ridică stima de sine.
- Dau structură și sens zilelor tale.
- Te ajută să-ți administrezi mai eficient timpul, când împarți un plan mare în pași mici, zilnici.
- Îți dau ocazia să te conectezi cu alți oameni prin proiecte sau comunități.
Și încă ceva important: activitățile care te provoacă și te scot din zona de confort aduc o creștere reală și de durată a stării de bine. Doar schimbarea circumstanțelor externe, un job nou, o casă nouă, oferă satisfacții pe termen scurt. Asta se întâmplă din cauza adaptării hedonice, fenomenul prin care ne obișnuim repede cu ce e nou și revenim la nivelul de dinainte. Am explicat mecanismul în articolul despre hedonism vs eudaimonia.
Dacă vrei acel sentiment în care timpul dispare și efortul curge, răspunsul e implicarea reală în ceva care contează pentru tine. E exact ce descrie starea de flow, un alt element din același model PERMA. Realizările și flow-ul merg mână în mână: obiectivele bine alese îți creează exact contextul în care poți intra în flow.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă „Accomplishment” în modelul PERMA?
Este al cincilea element din modelul PERMA al lui Seligman: urmărirea și atingerea de obiective pentru sentimentul de competență și progres pe care ți-l dau. Oamenii caută reușita ca scop în sine, nu doar ca mijloc spre fericire sau bani.
Care e diferența dintre motivația intrinsecă și extrinsecă?
Motivația intrinsecă vine din interior, din valori și pasiuni, și susține o satisfacție de durată. Cea extrinsecă vine din factori externi, precum bani sau recunoaștere, și e utilă pentru resurse și oportunități, dar mai degrabă pe termen scurt.
Cum îți alegi obiective care chiar te fac fericit?
Alege scopuri care hrănesc cele trei nevoi din teoria auto-determinării: autonomia, competența și conexiunea. Cele mai bune sunt obiectivele pe care ți le alegi tu, aliniate cu valorile tale, nu cele impuse de familie sau de societate.
E mai bine să ai obiective de abordare sau de evitare?
Ambele funcționează, dar obiectivele de abordare, cele orientate spre ce vrei să obții, sunt mai sănătoase pe termen lung. Focusul constant pe ce vrei să eviți consumă energie în alertă și devine stresant în timp.
De ce schimbarea circumstanțelor nu aduce fericire de durată?
Din cauza adaptării hedonice: ne obișnuim repede cu ce e nou, un job sau o casă, și revenim la nivelul de satisfacție de dinainte. Creșterea reală și de durată vine din activitățile care te provoacă, nu din circumstanțe schimbate.
Alexandru Damian Mihăilă este consilier pentru dezvoltare personală certificat COR, cu 13+ ani de practică personală în psihologie pozitivă. A creat programul de reziliență Bounce Back. Conținutul nu înlocuiește terapia sau consilierea psihologică profesionistă.
Surse
- White, R. W. (1959). Motivation reconsidered: The concept of competence. Psychological Review, 66(5), 297-333.
- Deci, E. L., & Ryan, R. M. (2000). The „what” and „why” of goal pursuits: Human needs and the self-determination of behavior. Psychological Inquiry, 11(4), 227-268.
- Sheldon, K. M., & Elliot, A. J. (1999). Goal striving, need satisfaction, and longitudinal well-being: The self-concordance model. Journal of Personality and Social Psychology, 76(3), 482-497.
- Elliot, A. J., & Church, M. A. (1997). A hierarchical model of approach and avoidance achievement motivation. Journal of Personality and Social Psychology, 72(1), 218-232.
- Brickman, P., & Campbell, D. T. (1971). Hedonic relativism and planning the good society. În M. H. Appley (Ed.), Adaptation-level theory (pp. 287-305). Academic Press.
- Seligman, M. E. P. (2011). Flourish: A Visionary New Understanding of Happiness and Well-being. Free Press.