INTERVENȚII PENTRU FERICIRE
Sensul vieții nu se găsește, se creează
Alexandru Damian Mihăilă · Publicat 11 iunie 2025 · Actualizat 6 iulie 2026 · 7 min citire
Știi de ce majoritatea oamenilor caută sensul vieții fără să-l găsească cu adevărat?
Mulți dintre noi trăim cu impresia că sensul se află undeva „în afară”: într-o carieră de succes, într-o relație ideală sau într-un moment spectaculos care ar trebui să ne lumineze brusc drumul. În căutarea asta ajungem adesea prinși în îndoială, frică și sentimentul că nu suntem încă destul de pregătiți, destul de „aliniați”, ca să dăm peste acel „ceva” care ar da un rost întregii existențe.
Dar poate că sensul nu e ceva de descoperit în exterior. Poate că e ceva ce construim și aducem cu noi, zi de zi. Îmi amintesc mereu de un citat când simt că nu mai găsesc sensul:
„Singurul Zen pe care îl poți găsi pe vârfurile munților este Zen-ul pe care îl aduci acolo sus.”
Robert M. Pirsig
La fel e și cu sensul. E o stare de conexiune interioară pe care o cultivăm prin alegeri, valori și prezență. Îl aducem cu noi acolo sus, la fel ca pe Zen-ul lui Pirsig.
Se găsește sau se creează sensul vieții?
Sensul vieții se creează. Se naște din valorile tale, din relațiile pe care le ai și din contribuția pe care o aduci în lume, iar tu îl modelezi zi de zi, prin alegeri și acțiuni. Nu vine gata format dintr-un context extern perfect.
E o diferență subtilă, dar schimbă totul. Dacă sensul ar fi un obiect de găsit, atunci ori ai dat peste el, ori nu, iar viața devine o vânătoare după ceva ce nici măcar nu știi cum arată. Dacă sensul e ceva ce creezi, atunci ai mereu la îndemână materialul din care îl construiești: ce prețuiești, cu cine ești în legătură, ce lași în urmă.
Psihiatrul Viktor Frankl, care a supraviețuit lagărelor naziste și a scris apoi despre căutarea sensului, observa că oamenii aduc sensul la viață prin ceea ce fac, prin cine iubesc și prin atitudinea cu care întâmpină chiar și suferința pe care nu o pot schimba. Cu alte cuvinte, sensul apare la întâlnirea dintre tine și lume, gata să fie modelat de felul în care alegi să trăiești.
Ce se întâmplă când simți că ți-ai pierdut sensul?
De cele mai multe ori, când simți că ți-ai pierdut sensul, de fapt ai încetat să-l mai creezi. Valorile tale s-au schimbat, iar ceea ce avea sens până atunci nu mai are, așa că „chemarea” ta cere o reinventare. Golul ăsta e mai degrabă un semnal decât o catastrofă: e momentul în care reconstruiești.
În 2015, simțeam că mi-am „pierdut” sensul în tot ceea ce făceam până atunci. Căutând să-l regăsesc, am realizat că, de fapt, sensul se creează și că probabil îl „pierdusem” pentru că nu-l mai cream. Se schimbaseră niște valori în mine și, respectiv, ceea ce făcea sens până atunci nu mai făcea de acolo înainte.
Tot ce-mi dăduse până atunci sens își pierduse magia. Nu mai simțeam conexiunea cu oamenii, cu muzica, cu mine însumi. Sensul îl găseam în activitatea mea artistică și în tot ceea ce am făcut ca DJ, producător și inginer de sunet. Multă vreme după ce am descoperit domeniul ăsta, l-am considerat o parte a chemării mele. Mi-a dat sens și, într-o altă măsură, îmi dă și acum, prin prisma relațiilor și a legăturilor pe care le am cu oamenii. Conexiunea dă sens vieții.
Am înțeles că nu era vorba despre un sens prestabilit pe care îl pierdusem. Renunțasem, pur și simplu, să-l mai creez zilnic. Valorile mele se schimbaseră, iar ceea ce fusese odinioară „chemarea mea” avea nevoie de reinventare. Sensul se naște în acțiunile și alegerile noastre de zi cu zi.
Ce am învățat despre sens
| Ce credeam la început | Ce am descoperit |
|---|---|
| Sensul e ceva fix, gata făcut, care așteaptă să fie descoperit. | Sensul e ceva dinamic, pe care îl cobori din valori și îl modelezi prin ceea ce contribui. |
| Dacă aș găsi contextul extern perfect (jobul ideal, relația ideală), sensul ar apărea singur. | Sensul se creează chiar și în mijlocul imperfecțiunilor, folosind punctele tale forte pentru a servi ceva mai mare decât tine. |
Ce rol joacă sensul în modelul PERMA?
În modelul PERMA al lui Martin Seligman, sensul (Meaning) este unul dintre cele cinci elemente ale stării de bine. Înseamnă să simți că viața ta contează și că faci parte din ceva mai mare decât tine. Oferă profunzime experienței umane, dincolo de plăcerile de moment.
Cele cinci piese ale modelului sunt emoțiile pozitive, implicarea, relațiile, sensul și realizările. Sensul e cel care ține totul laolaltă pe termen lung. Poți avea momente plăcute și reușite, dar dacă nu simți că duci ceva înainte, satisfacția rămâne la suprafață.
Iar diferența are greutate. Cercetătorul Roy Baumeister și colegii lui au arătat că o viață plăcută și una cu sens nu se suprapun complet: plăcerea ține mai mult de a primi, de a-ți fi bine acum, în timp ce sensul ține de a da, de a lega prezentul de trecut și de viitor, de a contribui la ceva. De asta poți avea o zi grea și, totuși, plină de sens. Sau o zi ușoară care te lasă gol pe dinăuntru.
Ce ne învață Zonele Albastre despre sens?
În „Zonele Albastre”, regiunile lumii unde oamenii trăiesc cel mai mult și mai sănătos, un factor comun este existența unui scop clar în viață. În Okinawa, japonezii îl numesc „ikigai”. În Nicoya, Costa Rica, i se spune „plan de vida”. Ambele se traduc, în esență, prin „motivul pentru care mă trezesc dimineața”.
Nu e doar folclor local. Studiile care au urmărit mii de oameni ani la rând leagă un scop de viață clar de vieți mai lungi și mai sănătoase, cu mai puține boli de inimă și un risc de mortalitate mai scăzut. Sensul funcționează, așadar, ca o investiție directă în bunăstarea ta pe termen lung, dincolo de valoarea lui filozofică.
Din ce surse îți creezi sensul?
Sensul poate veni din mai multe surse deodată, iar unele sunt mai profunde decât altele. Îl poți crea atât din evenimente pozitive, cât și din cele grele: o pierdere, o lecție dură, devenirea părinte, o schimbare de carieră. Cu cât o activitate te scoate mai mult din tine însuți, spre ceilalți sau spre o cauză, cu atât sensul e mai adânc.
Psihologia pozitivă arată că sensul se naște mai ales atunci când slujești ceva mai mare decât tine, folosind punctele tale forte de caracter: în legăturile cu alți oameni, în relația cu o credință sau cu o cauză care ajută, într-un fel, umanitatea.
Putem privi sensul pe două dimensiuni:
- Lățimea sensului – câte surse diferite de semnificație ai în viață.
- Adâncimea sensului – cu cât o activitate te transcende mai mult pe tine însuți, cu atât sensul pe care ți-l dă e mai profund.
Practic, sensul se poate extrage din locuri foarte diferite. Iată câteva dintre cele mai frecvente surse:
- Relațiile apropiate
- O chemare sau o vocație
- Dezvoltarea personală
- Lupta pentru o cauză
- Creativitatea, exprimarea ca artist sau muzician
- Spiritualitatea
- Moștenirea pe care o lași în urmă
- Contribuția adusă societății
Ce spune știința despre o viață cu sens?
Cercetarea din psihologia pozitivă distinge între a avea sens și a-l căuta. Michael Steger, care a creat un instrument standard de măsurare a sensului, arată că prezența sensului merge de obicei mână în mână cu o stare de bine mai bună, în timp ce căutarea perpetuă, fără să găsești, se leagă de mai multă neliniște.
Vestea bună e că sensul se poate cultiva prin lucruri deloc spectaculoase. A aprecia experiențele mărunte de zi cu zi ne crește sentimentul că viața are un rost. La fel și acele momente de uimire, când ceva ne depășește (un peisaj, o piesă muzicală, un gest de bunătate) și ne face să ne simțim, paradoxal, mai conectați la ceilalți și la ceva mai mare decât noi. Iar din experiențele grele, dacă le acceptăm în loc să fugim de ele, putem ieși cu un sens mai clar. Sinteza anuală a cercetătorilor de la Greater Good Science Center confirmă, an de an, aceleași direcții.
De ce sensul e o construcție personală?
Pentru că sensul e modelat de valorile tale, de relațiile pe care le ai și de contribuțiile pe care le aduci, iar nimeni nu ți-l poate da de-a gata. Fiecare dintre noi are puterea de a-și crea propriul sens, zi de zi, prin alegerile și acțiunile pe care le face.
Dacă simți acum că sensul ți se pare departe, ai răbdare cu tine înainte să tragi concluzia că l-ai pierdut de tot. Uită-te mai degrabă la ce ai încetat să mai faci, la ce valori s-au schimbat în tine și la unde ai putea începe, mic, să contribui din nou. Sensul nu te așteaptă la capătul drumului. Se face pe drum.
„In search for the meaning of life, look for life. Once you find life, you will discover its meaning.”
Osho
Întrebări frecvente
Se găsește sau se creează sensul vieții?
Sensul se creează. Se naște din valorile tale, din relații și din contribuția pe care o aduci, iar tu îl modelezi zi de zi, prin alegeri și acțiuni. Nu îl primești gata format dintr-un context extern perfect.
Ce înseamnă „Meaning” în modelul PERMA?
Este elementul „sens” din modelul PERMA al lui Seligman: sentimentul că viața ta contează și că faci parte din ceva mai mare decât tine. Oferă profunzime și susține starea de bine pe termen lung, dincolo de plăcerile de moment.
Ce este ikigai?
Ikigai este conceptul japonez din Okinawa pentru „motivul pentru care mă trezesc dimineața”, adică scopul care dă direcție zilelor tale. Un echivalent apare în Nicoya, Costa Rica, sub numele de „plan de vida”. În Zonele Albastre, un scop clar e legat de vieți mai lungi și mai sănătoase.
Poți crea sens și dintr-o pierdere sau o suferință?
Da. Sensul se poate naște atât din evenimente pozitive, cât și din cele grele: o pierdere, o lecție dură, o schimbare de carieră. Când accepți o experiență dificilă în loc să fugi de ea, poți ieși din ea cu un sens mai limpede.
Care sunt principalele surse de sens în viață?
Cele mai frecvente sunt relațiile apropiate, o chemare sau vocație, dezvoltarea personală, lupta pentru o cauză, creativitatea, spiritualitatea, moștenirea lăsată în urmă și contribuția adusă societății. Cu cât o sursă te scoate mai mult din tine, spre ceilalți, cu atât sensul e mai profund.
Alexandru Damian Mihăilă este consilier pentru dezvoltare personală certificat COR, cu 13+ ani de practică personală în psihologie pozitivă. A creat programul de reziliență Bounce Back. Conținutul nu înlocuiește terapia sau consilierea psihologică profesionistă.
Surse
- Frankl, V. E. (1946/2006). Man’s Search for Meaning. Beacon Press.
- Steger, M. F., Frazier, P., Oishi, S., & Kaler, M. (2006). The Meaning in Life Questionnaire: Assessing the presence of and search for meaning in life. Journal of Counseling Psychology, 53(1), 80-93.
- Baumeister, R. F., Vohs, K. D., Aaker, J. L., & Garbinsky, E. N. (2013). Some key differences between a happy life and a meaningful life. The Journal of Positive Psychology, 8(6), 505-516.
- Seligman, M. E. P. (2011). Flourish: A Visionary New Understanding of Happiness and Well-being. Free Press.
- Buettner, D. (2008). The Blue Zones: Lessons for Living Longer from the People Who’ve Lived the Longest. National Geographic.
- Sone, T., Nakaya, N., Ohmori, K., et al. (2008). Sense of life worth living (ikigai) and mortality in Japan: Ohsaki Study. Psychosomatic Medicine, 70(6), 709-715.
- Alimujiang, A., Wiensch, A., Boss, J., et al. (2019). Association between life purpose and mortality among US adults older than 50 years. JAMA Network Open, 2(5), e194270.